ascuțit până la adevărul care patrulează feminin
prin mintea crescătorului de sârmă ghimpată
știe până când durează frumusețea ta
roade din largul ei tapițeria din piele
în care s-au sprijinit toți de instincte
strânge între dinți propria sălbăticie
scuipă prepoziție după prepoziție în loc de semințe
cotrobăie cu mâinile vinovate de ascensoare
cablurile care urcă
cu o frică pe minut
între respirațiile ei frumoase și bărbăția mea
care pătează aerul

de aici până în fixismul orei nu a mai rămas mult de amânat
nici rămășițele unei frumuseți plimbate prin gură
nici alergătorii prin înainte
doar urcarea se auzea tot mai aproape
tot mai citeț
în carnea mea distribuită ca o haită
aniversară

cu mult după încetarea acestor rânduri
frumusețea ei a crescut
cât o zi întreagă